Cine este vinovat pentru eventuala plafonare a indemnizaţiei pentru creşterea copiilor.

După cum probabil ai auzit, Ministerul Muncii în frunte cu Eminenţa sa, Olguţa Vasilescu, ia în calcul posibilitatea plafonării indemnizaţiei care se acordă pentru creşterea copilului. Suma la care este posibil să se tragă linie, este încă în discuţie şi se pare că va fi undeva între 5.000 şi 10.000 de lei. (sursa: Agerpres)

Când dai, la început dai din ceea ce ai, nu?!

Doamna Ministru îşi argumentează propunerea prin faptul că s-au făcut o serie de anchete sociale, în urma cărora, a rezultat că “la ora actuală, există aproximativ 600 de persoane care au în plată sume de peste 40.000 de lei ca indemnizație de creștere a copilului” (sursa citată mai sus). Deci, dacă statul trebuie să plătească aceste sume, clar e ceva în neregulă cu oamenii ăştia care au dreptul să le primească, în primul rând pentru că, cel puţin, în ultimele 12 luni au plătit impozite la stat. Altfel, nu ar fi primit indemnizaţia. În al doilea rând, pentru că dacă e lege, mi se pare normal să se aplice pentru toţi la fel. Clar oamenii aştia fură, fentează, fac ei ceva de statul trebuie să le plătească aşa enormitate de indemnizaţie. Dar când statul trebuie să le încaseze impozitele din salariile lor enorme, nu se mai fac anchete, ba chiar se discută să le crească rata de impozitare ca de’, are omu’ de unde plăti şi nu-i păcat să nu ia statul mai mult ca să aibă isteţii de guvernanţi de unde fura?! Şi aş mai intreba-o ceva pe distinsa doamnă, când colegii dumneaiei s-au gândit să ofere pomeni electorale, nu şi-au făcut mai întâi calculele să vadă câţi bani urmează să fie daţi şi cui?!

Bloggerii păgubesc România

Doamna este decisă să oprească “o industrie”, industria blogge-rilor care “scriu pe nişte site-uri” şi “primesc sume de bani fictive”. Deducem că aceste sume ar fi şi foarte mari, altfel, nu i-ar stârni revolta.
Stimată, daţi-mi voie să vă spun, fără să fac vreo anchetă, că, în Romania, sunt foarte puţini cei care câstigă din bloguri (de parenting sau ceva similar). Sunt câţiva, într-adevar care castigă bine din publicitate dar aceste persoane fie sunt cunoscute publicului din media, fie au foarte mare experienţă în domeniu, deci au plătit impozit corespunzator înainte să stea acasă cu copilul. Pe aceşti bloggeri scumpi îi număr pe degetele de la o mână. De ei vă temeţi ca v-ar găuri bugetul? Dumneavoastră cât caştigaţi din blogul pe care care îl aveţi? Decât să aruncaţi banii aiurea pe anchete mai bine sprijiniţi anchetele DNA şi recuperaţi cumva sumele cu care colegii dumneavoastră au păgubit real şi consistent statul.

….Nu e normal să plătești 16% la statul român, cât sunt impozitele, și, după, să iei 85% și acest lucru exact să fie fără niciun fel de limitare, pentru că, iată, ajungem în astfel de situații. (…) Să iei 35.000 de euro lunar, timp de doi ani de zile de la statul român, doar pentru că ai un copil în creștere este mult prea mult și nu există așa ceva în toată această lume”, a afirmat Olguța Vasilescu.

Din nou, Stimată, oamenii aceştia, pe care îi învinuiţi că v-au tulburat bugetul, nu plătesc impozit la stat doi ani cât le dă statul indemnizaţie, ci o bună parte din viaţă. Sunt oameni cu putere materială mare, deci apelează mai puţin la serviciile de învăţământ şi de sănătate publică. Au maşini scumpe care poluează mai puţin. Cel mai probabil, copiii lor, cu care stau doi ani acasă, vor câştiga şi ei bine când vor fi adulţi şi din care vor plăti, la rândul lor, impozit mai mari decât media. Oamenii aceştia care căştigă bine, nu dorm în post ca unii dintre colegii dumneavoastră, ci vorbesc bine limbi străine (şi nu ne fac de ruşine ca dumneavoastră), au business-uri şi generează locuri de muncă sau sunt responsabili de performanţele financiare ale unor companii de success, şi acestea platitoare de impozite către statul român pe care atât de des îl invocaţi.

În final

În final, vă spun doamnă, că mă întorc la serviciu după ce copilul meu împlineşte un an, dacă dumneavoastră, îmi recomandaţi o creşa în Bucureşti la care să-l duc cât eu sunt la muncă şi care sa-mi permită ca în cele 8 ore de program, să mă gândesc doar la task-urile pe care le presupune job-ul meu; să nu-mi fac griji că Matei nu este bine îngrijit corespunzător, că educatoarea nu a avut răbdare cu el să mănânce, să se joace, să adoarmă si altele. Altfel, eu voi deveni o mare frustată, copilul meu nu va fi bine iar angajatorul, nemulţumit de munca pe care o prestez. Dar, ce-ţi pasă ţie, corect? …Of, of, Olguţa!

It's only fair to share...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Mama lui Matei

Bună! Te invit cu caldură să mă descoperi. Caut idei, testez soluţii şi scriu despre cum încerc să găsesc resursele care-mi sunt necesare pentru a face om din puiul pe care l-am născut. Scriu despre: dragoste necondiţionată, timp cât de mult şi de bani cât de cât. Dacă consideri că rezonăm, mi-ar plăcea să intrăm în dialog. Poţi să îmi laşi un comentariu la sfârşitul articolelor sau să mă contactezi în privat la contact@mamaluimatei.ro Spor în toate! Mama lui Matei

There are 0 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *