Gătește, mamă, gătește

 

Ne întorceam într-o seară acasă de la tradiționala vizită de duminică a părinților mei. Imediat ce am ieșit din lift ne-a lovit dintr-o parte un miros puternic de mâncare bună, din aceea tradițională, grea, ceva cu carne mai grasă, bine făcută, de mirosea în tot blocul. Alături, un alt miros tentant, de prajitură făcută la cuptor, evadase pe sub ușa unui alt vecin. Ghinionul meu că ne-am întâlnit cu astea…

  • Maaaamaaaa, zice soțul. Bine că am mâncat bun la mama ta, altfel mă dărâma mirosul ăsta…
  • Pai și la ce te aștepți, zic. E duminică. Toata lumea gătește bun duminica. Cum stăm la bloc, mirosul duce vestea pe la toți vecinii.

Apoi, brusc mi-am dat seama că, deși mi se părea firesc prin prisma modului în care mama ne-a obișnuit (ca duminica să mâncăm toți la masă, ceva mai bun și după, ceva dulce, musai) acasă la mine nu prea respect obiceiul asta pe care mama, la rându-i, l-a moștenit de la bunica. După ce s-au culcat băieții mei, am deschis frigiderul să iau niște iaurt și bag de seamă că nu prea aș fi găsit ceva atrăgător dacă aș fi dorit altceva. În fine, am copil mic, când să mai și gătesc….și Matei încă nu e sensibil la mâncărurile astea. Îmi găsesc repede scuze.

 

Multe din amintirile pe care le am din copilărie, sunt legate de mâncare.

 

Gustul ciorbei pe care o mâncam zilnic când veneam de la școală, făcută de bunica (în special a celei de fasole sau a celei de lobodă), al dulceței de trandafiri cu care ne întâmpina vara, al mega cozonacilor pe care îi făcea (din aceia care se desprindeau în fâșii pufoase), imaginea mea mâncând călivie cu vin (asta e pâine cu vin roșu (!) peste care se pune zahăr) pe care o mâncam pe talpa porumbarului seara, alături de sor’mea, mirosul pâinii proaspăt scoase din cuptorul de lut din curtea bunicii, fac parte din copilaria mea. Și sunt amintiri minunate!

 

Obiceiurile noastre culinare parcă s-au schimbat. Și nu-i păcat?

 

Într-una din zile, m-a fulgerat ceva, așa ca o spaimă. Dacă băiatul meu o să-mi spună ca miroase frumos la vecini, a mâncare bună și acasă nu va găsit ceva pe masură. Dacă i se face poftă de ceva? Dacă merge în excursie și va fi printe puținii care vor avea la pachet doar mâncare cumparată și nimic făcut de mama. Dacă îmi va spune că ciorba de acasă nu are gust și că dă o fugă la mamaia că tot stă aproape. Poate la școală vor veni copiii cu mâncare gătită de ei împreună cu mamele lor, și al meu băiat va rămâne doar cu dorința de a face și el ceva cu mă-sa care are repulsie de stat în bucătarie. Mai știi?

 

Și eu pot!

 

Ia stai așa! Pasiunile nu se nasc peste noapte ci se construiesc în timp, iar talentul, dacă nu-i, se înlocuiește cu muncă…mai multă. Păi, ce? Eu nu pot? POT! Am și eu iubire (pentru baiatul meu, nu pentru mâncare) și plăcere (nu pentru gătit, ci să-l văd pe el mâncând cu plăcere și cu bucuria că e făcut de mama lui). Este suficient ca să mă apuc de treabă! Și Esca s-a apucat târziu de gătit dar sunt în avantaj că deja știu să fac câte ceva. Și uite cum, m-am automotivat și m-am apucat de gătit. Mi-am cumpărat niște jucării noi (forme de diverse, tel, și alte ustensile care îmi lipseau), mi-am făcut un plan de început, pentru o săptămână care mă ajută să nu pierd timp în fiecare zi căutând rețete și să fac cumpărături organizat.

Pe lângă apăsarea pe care o am când stau în bucătărie deoarece am impresia că-mi pierd timpul și că mai bine fac altceva, cel mai greu îmi este sa respect rețele. De fapt, asta nu îmi iese niciodată dar mâncarea a fost gustoasă și așa. Important este ca fii-miu să mănânce, ce să mai. Până mai crește un pic, am timp să mă antrenez cu rețete mai alambicate și să vezi ce super mama bucătar voi fi :)).

Cum nu avem porumbar (așa ca în filmul copilăriei mele), mă gândesc să organizez săptămânal un picnic în sufragerie, la care să ne bucurăm numai de bucate gătite de noi trei, împreună. Poate veniți și voi cu idei ca să creem imagini unice în copilăria micuților nostri.

 

Cu drag,

 

Mama lui Matei

It's only fair to share...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Mama lui Matei

Bună! Te invit cu caldură să mă descoperi. Caut idei, testez soluţii şi scriu despre cum încerc să găsesc resursele care-mi sunt necesare pentru a face om din puiul pe care l-am născut. Scriu despre: dragoste necondiţionată, timp cât de mult şi de bani cât de cât. Dacă consideri că rezonăm, mi-ar plăcea să intrăm în dialog. Poţi să îmi laşi un comentariu la sfârşitul articolelor sau să mă contactezi în privat la contact@mamaluimatei.ro Spor în toate! Mama lui Matei

There are 0 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *