HOROR. Am început să mergem la locul de joacă din parc.

ACât am aşteptat să mai crească Matei că să-l dau în leagan şi în balansoar. Preferatele mele pe vremea copilariei. Am avut norocul să mă bucur de spaţii de joacă frumoase ori acasă la bunici, ori la gradinita de la ţară şi să le împart cu alţi copii, cu care îmi amintesc că mă înţelegeam :)). Pe fii-miu trebuie să-l duc în parc ca să se bucure de leagane în aer liber, pentru că la bloc e mai greu să-i faci leagan în sufragerie şi oricum, nu are acelaşi farmec.

Deşi l-am dus pe Matei la locul de joacă doar de câteva ori, nu am plecat nici măcar o data de acolo fără un car de nervi. Eu, copil crescut, în mare parte, la ţară până la 7 ani, nu am cunoscut nesimţirea şi lipsa de educaţie pe care o văd la parinţii şi copiii lor bucureşteni.

Nu-mi place să dau sfaturi despre educaţie, şi eu mai încalc pe ici, pe colo regulile pe care le cunosc şi ignor cu desăvârşire regulile de care chiar nu am habar (deşi, poate, ar trebui să le ştiu), dar consider că este de bun simţ:

Să nu-ţi laşi câinele să –şi facă nevoile pe covorul de spumă din spaţiul de joacă (şi nici în iarba de lângă)

Te cred că nu ai timp să petreci timp cu copilul şi separat cu câinele. Nici eu nu aş face aşa ceva, dar dacă tot îi plimbi şi îi distrezi pe amândoi la locul de joacă, poţi avea grijă ca toţi copiii să se joace într-un mediu cât mai curat? Parcă nu aş vrea ca Matei (sau un alt copil) să calce în balta de urină a câinelui tău. Şi mă opresc aici cu argumentele în acest caz.

Să nu-ţi pui copilul să-si facă nevoile pe copacul de lângă spaţiul de joacă (şi nici în iarba de lângă).

Hello, tati şi mami, acum există tot felul de oliţe portabile pentru situaţiile de urgenţă. Tarzan nu mai are ce căuta în societatea modernă în care avem pretenţia că trăim. Daca nu ai una din asta la tine şi nici nu găseşti o toaletă publică aproape (sau cu un look rezonabil pentru un copil), măcar du copilul într-un loc mai retras, nu unde se joacă alţi copii.

Să nu vii cu copilul bolnav la locul de joacă doar că te-ai plictisit de stat în casă.

Cum să reactionez în urmatoarea situaţie: astăzi la locul de joacă, un baieţel cu câteva luni mai mare decât Matei şi foarte prietenos, aleargă spre Matei, se apropie considerabil de el, îl ia de mână şi nu apucă să-l ia de după gât că începe să tuşească îngrozitor, cu gura deschisă, evident, că la vârsta lor nu au auzit de maniere (şi oricum ar fi fost inutile). Văzându-mi privirea întunecată şi venele de la gât super încordate, bunica îmi zice că îl duce la mare în câteva ore ca să facă aerosoli, “că de aproape două săptămâni nu mai scapă tusea asta îngrozitoare”…Păi, femeie, dacă ştii că are tuse aşa urâtă, de ce îl laşi să-l ia pe fii-miu de după gât şi de ce vii cu el la 18 grade câte erau azi dimineaţă, doar în pantaloni scurţi cât un chilot şi în tricou?!

Să nu consideri că ai închiriat vreun leagan pe perioadă nedeterminată (cât vrea copilul tău să stea în el…sau cât vrei tu)

Taman ce-l iau pe Matei din leagăn, că imediat o mămică işi pune puiul (de maxim un an şi jumătate) la legănat, ignorându-i cu tupeu pe ceilalţi copii care aşteptau, dinaintea ei, dreptul la joacă. Îi dă puţin avânt, apoi de aşează pe banca din faţa leagănului, scoate o carte şi începe să citească. Mă bufneşte râsul :))). Cât crede ea că poate să citească, mă gândesc. Ştiţi cât? Ma bine de 30 de minute, că după acest timp, am plecat cu Matei de la zona de joacă şi ea tot citea.  Copilul tot în leagan era, în ciuda privirilor supărate ale mămicilor şi ale celorlalţi copii din jur. Se mai ridica (privirea rămânea în carte), îi mai dădea un impuls leagănului, se aşeaza la loc pe bancă şi uite aşa. Bine că, în ziua de azi, mămicile citesc! Asta înseamnă că sunt culte, nu? :)))

Să nu laşi apa de la fântâna publică să curgă, după ce copilul tău a vrut să se spele pe mâini după joacă (sau doar a avut chef de o bălăceală mică).

Presupun că, dacă ţi s-ar cere bani pentru apa pe care o foloseşti nu ai proceda la fel. Ar fi şi asta o soluţie, poate! Nu uita că cel mai apropiat exemplu pentru copilul tău, eşti tu.

 

Imi fac curaj să merg şi mâine…mai pregatită psihic. 🙁

 

Promit că urmatoarea postare va fi pe un ton pozitiv că parcă m-a cam luat valul.

 

 

Să auzim de bine!

 

Mama lui Matei

It's only fair to share...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Mama lui Matei

Bună! Te invit cu caldură să mă descoperi. Caut idei, testez soluţii şi scriu despre cum încerc să găsesc resursele care-mi sunt necesare pentru a face om din puiul pe care l-am născut. Scriu despre: dragoste necondiţionată, timp cât de mult şi de bani cât de cât. Dacă consideri că rezonăm, mi-ar plăcea să intrăm în dialog. Poţi să îmi laşi un comentariu la sfârşitul articolelor sau să mă contactezi în privat la contact@mamaluimatei.ro Spor în toate! Mama lui Matei

There are 0 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *