Mame si bunici, lasati copiii sa ofere flori invatatoarei si invatati-i cum

Langa centrul nostru de joaca, Matei din Tei, este o florarie mica, cu multe flori frumoase, asezate afara. Este o bucurie sa trec pe langa ea. Zilele trecute, un baietel se ruga de bunica sa-i imprumute 10 ron sa cumpere “o zambila mov in ghiveci” pentru doamna invatatoare, deoarece “sigur mama ii va returna banii cand va veni de la munca” iar “doamnei ii plac foarte mult zambilele mov”.

Auzindu-l, bunica a sarit ca arsa. “- De ce sa duci acum flori invatatoarei? In ce chip? Cu ce ocazie? Asta ne mai trebuie, sa o invatam la cadouri!”

 

Am auzit discutia de departe. Ma apropiam de ei incet. Imi parea asa rau pentru baietelul care dorea sa-i faca invatatoarei sale o bucurie (si siesi, deopotriva), dar bunica il opera.

Mi-am amintit de braul lat de narcise galbene si albe plantat de mama in curtea noastra, din care, primavara, rupeam cate doua snopuri: unul il asezam in vaza din clasa ca sa-mi bucur colegii, iar pe celalalt il faceam cadou invatatoarei. Cred ca, pe saptamana, duceam vreo 3-4 buchetele, pana cand invatatoarea, vazand ca nu mi se mai termina stocul de narcise, a rugat-o pe mama sa-mi explice ca gestul meu nu e tocmai potrivit :).  Mama nu m-a certat niciodata pentru faptul ca le rupeam deoarece stia ca imi era drag sa le ofer.

 

Revenind la copilul de la florarie, vezi tu, el nu dorea sa faca un cadou invatatoarei in sensul in care majoritatea dintre noi intelegem. Nu intentiona sa dea mita. Nu viza sa obtina ceva in schimb. Isi dorea sa faca doar o bucurie persoanei pentru care avea un oarecare respect, poate si admiratie si, cumva, sa isi faca siesi o bucurie. Nu a ales “o floare”. El dorea sa cumpere acea floare ca “ii place lu’ doamna”.

 

Cati dintre noi stim ce preferinte are persoana careia ii facem un cadou si cati alegem cadoul in functie de asta?! Cati dintre noi facem cuiva un cadou spontan, fara o ocazie anume, asa doar pentru ca am gasit undeva, acel ceva, care sigur ar aduce bucurie unei anumite persoane?!

 

Bucuria copiilor e pura, dezinteresata. De ce ii murdarim cu gunoaiele pe care le-am adunat inauntrul nostru in ani de chin?! O floare nu obliga pe nimeni, la nimic. Nu e mita. Nu e spaga.

Un baiat care nu este lasat sa ofere o floare educatoarei sale va fi un fiu care nu va oferi o floare (si nici recunostinta) mamei sale. Va fi, probabil, un barbat care nu va oferi o floare celei dragi. Nu va sti cum. Nu va intelege de ce sa faca asta. Nu va trai bucuria de a surprinde pe cineva cu putin.

 

Mame si bunici, lasati copiii sa ofere flori invatatoarei si invatati-i cum sa o faca corect din punct de vedere al bunelor maniere si al uzantelor de protocol.

 

PS: Matei a pregatit flori pentru doamnele care vin astazi la centrul nostru de joaca :).

 

La multi ani, stimate doamne!

It's only fair to share...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Mama lui Matei

Bună! Te invit cu caldură să mă descoperi. Caut idei, testez soluţii şi scriu despre cum încerc să găsesc resursele care-mi sunt necesare pentru a face om din puiul pe care l-am născut. Scriu despre: dragoste necondiţionată, timp cât de mult şi de bani cât de cât. Dacă consideri că rezonăm, mi-ar plăcea să intrăm în dialog. Poţi să îmi laşi un comentariu la sfârşitul articolelor sau să mă contactezi în privat la contact@mamaluimatei.ro Spor în toate! Mama lui Matei

There are 0 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *