Mergi cu copilul la restaurant? Uite 3 întâmplari reale, cu final tragic, de care e bine să știi

Scena 1

Când ne întorceam de la Ferma de Sub Penteleu (prin octombrie 2017) ne-am oprit la un restaurant mare, plin ochi, cu nebunie, cu agitație și cu mulți copii care alergau printre chelnări. Foamea însă, ne-a îndemnat să ignorăm aceste aspecte.

Matei avea un an și un pic atunci dar nu mergea bine în picioare, așa că îl susțineam. Mă plimbam cu el pe unde se putea prin restaurant ca să mănânce și tati în tihnă. La un moment dat, a văzut șemineul restaurantului și a dorit să meargă lângă el, așa cum era de așteptat. Stăteam la distanță și admiram focul care se vedea prin ușa transparentă a șemineului.

Pe langă noi se plimba o fetiță puțin mai mare decât Matei,  care era în grija bunicii. Atrasă și ea de focul șemineului, s-a dus langă ușa și a vrut să atingă focul. S-a fript? Daaaaaaaaa! Ce făcea bunica? Păi, stătea la distanță și îi spunea să nu atingă ușa dar nu vroia să o agaseze prea tare . Vroia să-i dea libertate, să nu stea pe capul copilului. Asta se întâmpla la nici 3 minute după ce mi-a atras atenția că ar trebui să-l las mai liber pe Matei. Exista avertizare lângă șemineu? Oh, da, Slava Domnului! Era pus un afiș mare, scris cu roșu, care îi avertza pe părinți să nu-și lase copiii nesupravegheați în jurul șemineului.

***

SCENA 2

În luna februarie am fost la un alt restaurant care avea afară un iaz micuț dar cu porțiuni în care apa trecea de 2 metri. Doi copii se jucau la mal. Lângă ei, doua doamne discutau pe o bancă. Pe malul opus eram noi, încercând să-l convingem pe Matei să nu intre în apă. Unul dintre angajații restaurantului își mai arunca câte un ochi spre copiii de pe marginea iazului, ba chiar, la un moment dat, le-a atras atenția să nu  cumva să intre în apa pentru că este adancă.

Au plecat doamnele, am plecat și noi, iar angajatul, văzându-le pe doamne plecând, a considerat că nu are de ce să mai supravegheze zona. Oricum, nu era datoria lui să aibă grija copiilor.

Ghici ce! Doamnele nu erau mamele copiilor, așa cum a presupus toată lumea și deci, copiii au rămas la marginea iazului să se joace. Singuri, NESUPRAVEGHEAȚI DE PĂRINȚII LOR!!!! Și uite așa, cum se jucau ei, cel mai mic (în jur de 4 ani) a căzut în iaz. Slava Domnului că a intrat în apă doar până la brâu iar băiatul mai mare cu care se juca (de vreo 8 ani) a intrat imediat în apă după el și l-a scos la mal, apoi a fugit după mama lui. Afară, însă, erau vreo 4-5 grade!

Vă întrebați probabil unde erau părinții? ÎN RESTAURANT! Iazul era în spatele restaurantului, deci părinții nu aveau nici măcar posibilitatea să-i urmărească pe cei mici de la geam. Nu vreau să mă gândesc ce s-ar fi întâmplat dacă baiatul mai mare nu ar fi fost atât de curajos și, speriat, ar fi fugit imediat după părintii lui, pentru a cere ajutor.

***

SCENA 3

Duminica trecută am fost la Comana și cum ne plimbam noi prin mica deltă, apare un domn (un soi de paznic) care ne-a avertizat să nu lăsăm copiii nesupravegheați pentru că este foarte periculos dacă intră în apă (accidental sau voit). Tocmai ce primise o sesizare că un copil ar fi căzut în apă și dumnealui îl căuta. Cei care ați fost la Comana și știți despre ce locuri vă povestesc, spuneți-mi cum să găsească un om care se deplasează cu bicicleta (domnul nici nu mergea pe bicicletă, ci pe lângă ea) un copil aflat într-o situație de urgență (caz de înec) într-o zona așa mare?! ȘOCANT!

Pun aici pe listă și acest exemplu pentru că întâmplarea era lângă un alt restaurant. Posibil că părinții să fi fost la restaurant în timp ce copiii se plimbau pe lângă apă (aceasta este doar o ipoteză).

***

Cine are, însă, obligația de a ne păzi copiii atunci când suntem la restaurant? Angajații restaurantului? Ceilalți meseni? Dumnezeu, pentru că cei mai mulți părinți își lasă copiii în voia Lui și a sorții atunci când ies la masă în astfel de locuri. Parcă restaurantul are puterea de a-i degreva de meseria de părinte.

 

Nu cert pe nimeni, nu judec, nici macar nu-mi permit să dau sfaturi pentru că sunt și eu părinte și stiu că un minut de neatenție poate să –i apară oricui. Vreau doar să vă expun niște întâmplări reale și vă las să trageți concluziile. ȘI ÎNVĂȚĂMINTELE!

 

Paza bună păzeste primejdia rea!

 

Zi faină să aveți!

 

It's only fair to share...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Mama lui Matei

Bună! Te invit cu caldură să mă descoperi. Caut idei, testez soluţii şi scriu despre cum încerc să găsesc resursele care-mi sunt necesare pentru a face om din puiul pe care l-am născut. Scriu despre: dragoste necondiţionată, timp cât de mult şi de bani cât de cât. Dacă consideri că rezonăm, mi-ar plăcea să intrăm în dialog. Poţi să îmi laşi un comentariu la sfârşitul articolelor sau să mă contactezi în privat la contact@mamaluimatei.ro Spor în toate! Mama lui Matei

There are 0 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *