Părinți, sunteți invitați la o consultare on-line privind rolul temelor. De ce?

Când mă gândesc la școală, mă gândesc cu groază la teme. GROA-Ză! Mă doare capul, efectiv. Și asta pentru că am făcut multe teme pe vremea când eram copil și apoi adoleșcent, prea multe, aș spune. Teme zilnice, teme de vacanță, peste care s-au suprapus, de prin clasa a 8-a, alte teme primite la meditații. Din școala de la periferia orașului, în care am fost elevă în primii 8 ani de școală, nu aș fi avut vreo șansă să învăț la un liceu bun, ca cel la care am mers. Sau poate nu am știut eu să învăț singură, nu știu. A trebuit să trag tare ca să intru la liceu și apoi și mai tare …

N-am scris niciodată cu creionul la școală (NICIODATĂ!!!), deși colegii mei scriau cu creionul ca să poată șterge ușor atunci când greșeau. Când am intrat în clasa întâi, mama mi-a cumpărat un stilou frumos, cu peniță aurie și mi-a spus că așa se scrie la școală. Așa tare mi-a plăcut stiloul și cum scria, încât creionul mi se părea că nu-i de mine. Creionul era pentru desen …. Dar scrisul cu stiloul însemna că după câteva greșeli (normale, previzibile), urmate de încercări de a șterge urmele lui, foaia devenea urâtă, și trebuia ulterior …ruptă. O luam, iată, de la capăt cu scrisul temelor. Și după ce rupeam mai multe foi, caietul se subția…ceea ce iar nu arăta bine. Deci, în weekend schimbam caietul…și copiam ce era scris în primul caiet. Nu l-aș lăsa pe Matei să facă așa, clar Ș)))). Totuși, cred că de aici mi se trage dorința de a face lucrurile cât mai bine, cât pot eu de bine și de a o lua de la capăt atunci când ceva nu mai merge. Fapt care nu este neapărat rău, zic.

 

Toată viața mi-am dorit să fiu profesor

Cu toate acestea, toată viața mi-am dorit să fiu profesor. N-am fugit de școală. Decât de orele de sport. Aici o rugam pe mama să-mi ia scutire medicală pentru că nu vedeam rostul să alerg sute de metri, să sar peste bârnă sau mai știu eu ce alte minuni de exerciții. Plus că, pe atunci, toți profesorii de sport pe care îi știam, mi se păreau un fel de generali puțin aroganți deși, câteodată, unii nu se exprimau corect românește, dar aveau pretenții mai mari decât profesorii de matematică. În fine, când mi-am dat eu seama că materia Sport îmi strică media generală și pentru că natura (și kilogramele în plus) nu mă ajutau să iau 10, am eliminat-o din catalog. Am avut noroc și că ceva probleme de sănătate aveam, deci nu  am luat scutire  medicală chiar degeaba.

Acum, n-aș mai face asa. L-aș îndemna pe Matei să facă sport. Dar poate altfel de exerciții..nu știu exact, pentru că încă, nu mă pricep la acest capitol….

 

Îmi amintesc de mama care mereu la ședințe (chiar și când eram la liceu) le spunea profesorilor că ni se dau prea multe teme. Că nu mai face ea față cu atâtea teme, dar noi, copiii (mama ne-a ajutat și ne-a supravegheat la teme pe toți 3 copii până când am început să fim pe picioarele noastre, adică cam până la liceu). Era singurul părinte care se plângea de volumul temelor. Mulți dintre părinți solicitau chiar mai multe teme, că de aceea copilul lor nu are rezultate bune la învățătură, că nu este suficient de solicitat. Dar acești părinți habar nu aveau câte teme aveau de făcut copii lor sau ce conțineau ele, pentru că nu-i întrebau niciodată despre ele. Nici dacă le-au făcut, nici dacă aveau nevoie de ajutor. Nimic.

 

[Doar ca informație, eu am fost mereu a 2-a sau a 3-a din clasă, copiii acelor părinți, ceva …mult mai în spate, iar frații mei mai mici, mereu primii din clasa lor. Mereu, însemnând din clasa întâi până la facultate. Nu-mi amintesc acum dacă au avut și ceva oscilații. Oricum, au fost top.]

 

La un moment dat, mamei i s-a răspuns la solicitarea de a se reduce volumul temelor, cum că temele sunt pentru copii, nu pentru părinți, și să ne mai lase să ne facem singuri temele dacă ei i se pare că sunt prea multe. Da, un profesor a spus asta. Știu aceste detalii pentru că am fost de mică la toate ședințele cu părinții. Chiar și atunci când profesorii spuneau că nu avem voie ca elevi, la ședințe. Mama mă lua, atunci când vroiam să merg și eu. Nciodată nu mi-a fost frică de ședințele cu părinții, deși nu mereu am fost laudată.

 

Cum aș răspunde eu

Dacă cineva m-ar fi întrebat atunci dacă mai vreau teme, cu siguranță aș fi răspuns că, NU. Pentru că mi-era groază de ele. Pentru că erau prea multe.

Dacă ar fi întrebat-o pe mama, ar fi spus, probabil, că da, să avem, dar mai puține și mai bine gândite.

Dacă i-ar fi întrebat pe părinții care cereau mai multe teme, sigur ar fi votat că …vor teme, mai multe teme, ca să învețe mai mult copilul lor și să nu mai stea brambura pe cine știe unde.  Să facă temele ceea ce, de fapt, trebuiau să facă ei ca și părinți.

 

Experții să vorbească

Nici eu, elevul, nici mama, nici părinții care cereau mai multe teme nu eram/suntem, însă, experți în Pedagogie ca să ne dăm cu părerea în ceea ce privește necesitatea temelor. Eu, acum adult, NU VREAU să-mi dau cu părerea pe acest subiect și nu vreau ca ceilalți părinți să-și dea cu părerea de muzicanți, nu de specialiști (deși am studiat 4 ani Pedagogie, am făcut practică în liceu, pe bune și am predat 2 ani și ceva). Pentru că nu o iasă decât o ceartă, niște timp pierdut….și niște decizii proaste, în detrimentul copiilor noștri.

 

Eu am PRETENȚIA, ca tu, MINISTRU, să întelegi că în fiecare domeniu sunt niște experți, care nu degeaba sunt experți, și dacă simți nevoia de consultare (lăudabilă), să te consulți cu ei. Și atât! Vreau să iei decizii pe baza unor argumente documentate, pe baza unor cercetări și studii de caz, să te folosești de analize, să ai capacitatea să identifici care sunt experții din domeniul tău, să fii capabil sa îi motivezi și să îi antrenezi în această acțiune. Vreau să iei cele mai bune decizii pentru viitorul copilului meu și să știi să le pui în practică. Și, nu, NU vreau să-și dea cu părerea nimeni alticineva (sau oricine).

Am pretenția de la tine, dragă MINISTRU, să nu mai lași la catedra pe oricine și să înțelegi că meseria de profesor este sfîntă, așa ca cea de medic sau de preot. Aș dori să formezi profesori care să știe să pună accent pe calitate și nu pe cantitate (chiar atunci când e vorba de teme). Mi-aș dori să întelegi că de fapt, de la tine, pleacă tot răul și tot bine care circulă prin acest sistem și  îți cer să fii responsabil.

Te-aș întreba, dacă ai fi în fața mea, care este rolul temelor. Dar tu cum ai vota? Să-mi răspunzi din teoria pe care ai studiat-o, din experiența de la clasa pe care, sper, că ai dobândit-o predând la mii de elevi, din analizele pe care le-ai făcut, din studiile pe care le-ai analizat și după ce te-ai consultat cu primii 3 experți români din acest domeniu. ATÂT!

 

PS: Dacă doriți să vă dați cu părerea în privința rolului pe care îl au temele de la școală, o puteți face aici, până pe 20 noiembrie 2017.

 

It's only fair to share...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Mama lui Matei

Bună! Te invit cu caldură să mă descoperi. Caut idei, testez soluţii şi scriu despre cum încerc să găsesc resursele care-mi sunt necesare pentru a face om din puiul pe care l-am născut. Scriu despre: dragoste necondiţionată, timp cât de mult şi de bani cât de cât. Dacă consideri că rezonăm, mi-ar plăcea să intrăm în dialog. Poţi să îmi laşi un comentariu la sfârşitul articolelor sau să mă contactezi în privat la contact@mamaluimatei.ro Spor în toate! Mama lui Matei

There are 0 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *