Bebeluşul tău mănâncă bine?
Nici al meu dar aplic aceste trucuri

AVai ce mă enervează întrebarea: “Bebeluşul mănâncă bine?” Ce n _ _ba înseamnă că “mănancă bine” un bebeluş de până într-un an, care a descoperit după primele 6 luni de viaţă, că se mai poate sătura şi cu altceva în afară de lapte. I se introduc atâtea variante dar nici una care să se apropie de gustul lapticului de la sânul mamei, care pentru bebe înseamna pe langă mâncare, alint, joacă, un sistem de protecţie, consolare, mângâiere şi altele.
Eu am amânat momentul acesta al diversificării până la 6 luni şi 2 săptămâni, gândindu-mă că are timp să mânânce mâncare solidă toată viaţa. În plus, nici mâncarea nu mai este ce era odată. Am început cu pireuţele (de pătrunjel, morcov, ţelină). Până nu i-am introdus iaurţelul nu am ştiut ce inseamnă că Matei mănâncă cu poftă.

De la starea mea iniţială de relaxare am trecut repede la panică pentru că aşa des trebuia să repet că bebe nu prea mănancă sau nu mănâncă deloc încât mi s-a întipărit în minte că ar avea o problemă serioasă. În plus, mă tot uitam pe forumurile specializate cu ce poftă mâncau alţi copii de vârsta lui Matei (da, stiu că nu e bine să comparăm copiii) şi inevitabil s-a instalat gândul că trebuie să fac ceva ca să rezolv problema.
M-am învinuit că nu ştiu să-i gătesc mâncarea astfel încât să fie gustoasă (pentru că recunosc, am multe carenţe când vine vorba de gătit) dar ce mare filosofeală este să fiebi un morcov. Şi nici măcar atât nu trebuia să fac pentru că am folosit de la început un aparat cu aburi. Şi uite-mă pe mine, cea care spunea înainte să devină mamă că nu o să plece urecea la mofturile copilului când vine vorba de mâncare, cum pregateşte la fiecare masă câte 3 combinaţii de mâncare (cel puţin) ca să aibă Matei din ce alege:

  • pireuţ de legume + carne
  • pireuţ de legume + gălbenuş de ou
  • pireuţ de legume simplu

iar varianta salvatoare (care mereu astepta pe masa) era iaurtul.

Evident ca Matei îl vedea pe masă (deja învâţase cum arată ambalajul mâncării preferate) şi refuza orice altceva până când primea ce aştepta cu interes.

Hai cu bebe la doctor că refuză mâncarea, zic

 

– Domnu’ doctor, nu-s prea bine. 

– E perfect! Eşti ca şi mine…
distih de Ion Bindea din Distihuri (2009)

Un doctor (de la un spital privat) imi spune că e grav şi că trebuie să îi dau neaparat calciu, fier şi să îi dublez doza de vitamina D, altul (de la un dispensar public) imi spune să stau linistită că până la urma o să mănânce el şi că de foame nu o să moară, dar să insist să găsesc ceva care ii place. Pe cine să cred? Pe cel care imi spune că o să mănânce până la urmă, evident. Ei şi iată că după 2 luni, băiatul meu manancă. Dar manancă bine, întreabă iar medicul de la privat (al treilea, pentru că i-am tot schimbat încercând să găsim unul cu care să fim compatibili)? Si iar mă enervez. Păi, ca noi, zic, o dată mai mult, altă dată mai puţin, o dată îi place, altă dată refuză orice îi dau….Atunci, nu manaca bine, imi spune , dacă nu manancă 30-40 g de carne de 5 ori pe saptamană trebuie să îi daţi fier şi mai multă vitamina D….Hmmmmmmmm 🙁

Dar eu nu vreau să-mi îndop copilul

Şi nici nu o voi face. Am văzut pe pielea mea ce înseamnă să mănânci prea mult şi prost aşa că, de ce mi-aş îndopa copilul de nici un an?! Eu zic că dacă ia normal în greutate pentru vârsta lui şi nu fuge mereu de toate alimentele, e bine. Asta înseamnă “diversificare”, nu?! Până la un an eu îl ajut să descopere diverse gusturi, texturi şi arome iar minunatul meu copil, alege ce ii place, dacă îi place şi când îi place. Şi asta pentru că lapticul va rămâne baza alimentaţiei.
În ghidurile emise de Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi în cel emis de Centru National de Studii pentru Medicina Familiei sunt specificate cantitatile pe care un bebeluş ar trebui să le consume şi ce comportament alimentar ar trebui să aibe dar pentru mine sunt orientative.

Nu dau sfaturi. Vă informaţi voi mai bine

Cum nu imi place să dau sfaturi în general (şi în special când vine vorba de alimentaţie) vă invit să consultaţi ghidurile de care vă spuneam mai sus şi să alegeţi informate (dar recomand, fără panică) ce consideraţi că este mai bine pentru îngerasul vostru:
Infant and young child nutrition.Global strategy on infant and young child feeding
Guiding principles for complementary feeding of the breastfeed child
Probleme de nutriţie creştere şi dezvoltare la copil: alimentaţia 0-2 ani,tulburările de creştere şi dezvoltare. Ghid de prevenţie

Atenţie, în primul rând, trebuie să ne asigurăm că nu există niciun motiv legat de sănătate pentru care bebeluşul refuză să mănânce, iar pentru aceasta trebuie consultat un medic la policlinică, nu pe Internet şi nu discutand pe forumuri.

5 trucuri care, la noi, au funcţionat

Cele 5 trucuri care la Matei au avut rezultate sunt:
1. Mâncăm în familie sau mănânc şi eu cu el. Am auzit despre copii că se îndeamnă la masa dar nu m-am aşteptat la aşa ceva de la bebelusul meu 🙂 Am descoperit că Matei mănâncă mai bine când am mers la un restaurant şi a văzut că oamenii din jurul lui mănâncă. A fost prima oară când a cerut mâncare. :))))) Noroc că am fost pregatită. Recunosc că am luat ceva de mâncare mai mult ca să-l ţinem ocupat cât noi mâncăm.
2. Castronelul cu mâncare să fie pe masa lui (a scaunului de masă). Mă uitam vinovată şi cu puţină invidie cum mama reuşea să-l facă pe Matei să accepte mâncarea în timp ce de la mine primea câteva linguriţe şi apoi gata, nu mai vroia, până când, studiind atent tehnica, m-am prins. Mama îi menţinea atenţia la mâncare pentru că îi punea castronul în faţă. Mai băga mâna în castronaş, mai “vorbea” cu mâncarea (probabil de plictiseală), mai se juca cu puţină mâncare căzută din lingura dar era acolo, conectat continuu. În schimb eu stăteam în faţa lui dar castronul era undeva pe masă, în dreapta mea ca să-mi fie mai uşor să “prind” măncarea. Greşiiiit.:)
3. Maschez gustul de carne (pentru că toţi cei patru medici la care am fost insistă că trebuie să mănance carne) cu marar sau puţin usturoi pe care îi adaug în aparatul de gătit alături de celelalte legume. Carnea o fierb separate de legume (tot la recomandarea medicului).
4. Fiindcă sunt mai relaxată, avem mai multă răbdare. Şi el cu mine (care imi doresc să mănânce) şi eu cu el, care vrea orice altceva în afară de mâncare. De multe ori, după ce refuză să mănânce, îi iau castronaşul de pe masă şi ne jucăm, el rămânând în scaunul de masă iar eu în faţa lui. Şi ne jucăm, şi râdem, şi aruncăm jucării pe jos ca să ne uităm după ele şi iar ne amuzăm….apoi încerc iar să îi dau să mănânce şi funcţionează 🙂
5. Îi spun o poveste. Nu ştiu ce şi cât întelege el dar am decoperit că dacă ii spun urmatoarea poveste, funcţionează :)))) e cam aşa:
– “Cioc, cioc!
– Cine e?
– Pireuţul!
– Ce vrei, Pireuţ?
– În guriţă la Mateiuţ!
– Şi Mateiuţ deeeeschide guriţa !” ….şi Matei chiar deschide guriţa.

Poftă bună puilor vostri! 🙂

Cu drag,

Mama lui Matei

It's only fair to share...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Mama lui Matei

Bună! Te invit cu caldură să mă descoperi. Caut idei, testez soluţii şi scriu despre cum încerc să găsesc resursele care-mi sunt necesare pentru a face om din puiul pe care l-am născut. Scriu despre: dragoste necondiţionată, timp cât de mult şi de bani cât de cât. Dacă consideri că rezonăm, mi-ar plăcea să intrăm în dialog. Poţi să îmi laşi un comentariu la sfârşitul articolelor sau să mă contactezi în privat la contact@mamaluimatei.ro Spor în toate! Mama lui Matei

There are 1 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *