- De profesie sunt economist,
am și atestat de merceolog (Merceologia studiază calitatea mărfurilor, raportată la cerințele pieței).
- Când eram mică (și nu numai) mi-am dorit să mă fac educatoare sau profesoară.
Am urmat modulul pedagogic de la ASE și am predat mai târziu la o universitate particulară dar am părăsit sistemul după aproximativ 3 ani, dezamagită fiind de calitatea serviciilor din acest domeniu și de programa Școlii Doctorale de la ASE (existentă la acea vreme).
- Mult timp am fost pasionată de design vestimentar (de fapt, de croitorie).
Ca să nu-mi abandonez visul (și ca să nu fiu chiar deprimată pentru că urma să studiez într-un liceu pe care nu mi l-am dorit), părinții mi-au cumpărat o mașină de cusut electrică, cu pedală, adusă de un unchi din Germania (la vremea respectivă însemna ceva) dar nu am folosit-o niciodată. O am și acum dar sigur a ruginit în pod.
- Niciodată nu am fost prietenă cu somnul.
Tot timpul mi s-a părut că pierd timpul inutil dacă dorm așa că, până să se nască Matei, găseam mereu ceva frumos de făcut noaptea. Citeam, ascultam muzică, învățam câte ceva (nu neapărat pentru școala). Uf, ce-aș mai dormi acum.
- În facultate am picat un examen pentru că am… adormit în sala, în timp ce încercam să răspund la subiectele de examinare.
Să mai spun că la examen eram în prima bancă? M-a trezit profesorul la finalul examenului și mi-a spus să nu dau foaia goală pentru că e mai bine pentru moralul meu să apar la avizier, unde se afișau notele, absentă decât cu o notă foarte mică. Ma știa el fată bună dar cu obiceiuri proaste 🙂
- M-am bătut cu kilogramele în plus de prin clasa a 8-a și am câștigat la milimetru pe la 28 de ani,
când am renunțat la diete stricte, am mâncat mai puține bazaconii și după ce am alergat 11 km de minim 4 ori pe saptamană.
- Cea mai mare temere pe care am avut-o după ce am aflat că sunt însărcinată (pe lângă teama pe care o au toate mamele, aceea de a nu avea un copil cu vreo problema de sănătate), a fost că mă voi îngrășa mult și voi reveni la bătălia cu kilogramele în plus.
Până pe la 7 luni am luat puțin kilograme în greutate dar în final, am adunat un surplus de 20 de kg, de care am scăpat fără să le acord atenție, doar trăind intens bucuria de a fi mama de nou-născut.
- Cafeau și ciocolata sunt, pentru mine, două minuni ale lumii.
Dacă nu le descoperea cineva, sigur eu le-aș fi descoperit. Am renunțat la cafea doar în perioada sarcinii și asta pentru că organismult meu a refuzat-o fără să-mi ceară părerea.
- Nu mai mănânc mezeluri din liceu, de când am învățat la Merceologie cum și din ce sunt făcute.
- Nu mi-am dorit o căsătorie cu acte dar soțul meu mi-a schimbat opțiunea, fără prea mare efort.
Nu știu dacă am fost eu vulpea care nu ajungea la struguri sau el a fost cel care a alungat gărgăunii din capul meu, dar am semnat și m-am măritat cu acte în regulă. Mi-am păstrat, însă, și numele meu de fată. 😉
- Niciodată nu mi-a plăcut să merg în club doar cu fetele.
Mama mi-a spus că e mai bine să luăm cu noi și un băiat, doi, de încredere.
- Odată cu Matei s-a nascut și o altă Cristina, Mama lui Matei, care va fi mama lui Matei pentru tot restul vieții și dincolo de ea.
- Când voi avea bani suficienți, voi face o grădiniță.
- Îmi plac ochelarii. Mult de tot.
- Cea mai bună băutură este apa, apoi sucul de portocale.
- Pot număra pe degetelede la o mână de câte ori am ieșit undeva (în afară de doctor) fără Matei. în aproape doi ani de zile.
Încă sunt sigură că nu am pierdut nimic.
- Am învățat să nu mai folosesc expresia că “niciodată eu nu voi…”.
- Nu am purtat fustă sau rochie aproximativ 10 ani.
Am purtat fustă cât mi-a ales mama hainele, adică până să intru la liceu, apoi gata, am renunțat la ele. Am început să le port după ce m-am angajat la Universitate pentru că o profesoară poartă fustă și rochie, în viziunea mea J.
- Nu-mi plac bijuteriile.
Singura bijuterie care îmi place cu adevărat este inelul de logodnă. Mi se potrivește perfect. În rest, mai port bijuterii ocazional, atunci când ținuta o cere neapărat.
- Cred că cea mai bună versiune a mea voi fi atunci când voi deveni bunică.
Așa am văzut pe la alți apropiați
La final, te provoc pe tine, cea care ai citit despre mine sau despre alți bloggeri, să pui pe hârtie 20 de lucruri despre tine, pe care vrei să le spui celorlalți. Va fi cel puțin distractiv și va fi un prilej să te gândești puțin la cine ești tu. Dacă vrei să fie publicat ceea ce ai scris și nu ai blog, dă-mi de veste pe pagina Mama lui Matei.
Monica, Sorina, va dau leapsa mai departe pentru ca vreau sa va cunosc.
Roxana, te invit public la un interviu despre lucruri pe care lumea nu le stie despre tine, pentru ca as dori sa mai si sap eu pe undeva, nu doar sa te las pe tine sa povestesti J.
Îți mulțumesc pentru răbdare, draga mea!
There are 0 Comments