În cele din urmă am ales să mergem cu mașina deoarece:

• Mi se pare că în aeroport și în avion ar fi fost mai mult expus la tot felul de microbi, viruși și bacterii nesuferite deoarece vin tot felul de oameni, de prin multe țări. Este foarte posibil să zic o mare tâmpenie dar această idee este trează și urlă în capul meu…. și gata. Nu se discută. Mai aștept puțin să mergem și cu avionul.
• Matei are preferințe deja în ceea ce privește oamenii străini de langă el și dacă cineva nu-i place (nu știu de ce) sau mai știu eu din ce motiv, plânge. Răăăăăău! Am fi ținut pe toată lumea din avion într-un concert fără pauză iar pentru Matei ar fi fost un disconfort maxim, chiar dacă drumul nu ține mult.
• Îmi place independența pe care mi-o oferă mașina personală. De asta am și învățat să conduc. Mă urc în mașină dacă am o problemă și plec imediat să mi-o rezolv, când vreau, unde este nevoie. Este a mea. Nu mă gândesc la eventuale zgârieturi sau la o bară îndoită, știu ce poate și pe ce mă bazez, chiar dacă nu este o mașina super scumpă.
• Câteodată și drumul în sine este frumos. Mai vezi una, alta, mai înveți câte ceva.

Până la urmă drumul nu a fost atât de greu cum mă așteptam dar am făcut tot ce am știut ca să ne fie tuturor cât mai ușor.

Îți recomand și:

Pamukkale. Nu ai cum să uiți

Ce ne-a ajutat să avem un drum ușor și un concediu plăcut:

• Am mers pe mâna fratelui meu în alegerea locației (Vourvourou, Grecia) și n-am stat cu gura pe Matei să nu adune chiștoace de țigară din nisip, cum aș fi făcut în România.
• Am făcut destul de multe plimbări cu mașina înainte de plecarea în Grecia, în diferite momente ale zilei, astfel încât să știm cum e mai confortabil pentru Matei și ce tipuri de activități îl ajută să nu se plictisească în mașină. Așa am descoperit că noaptea nu-i place deloc în scaunul auto, de exemplu, sau care sunt jucăriile care îi mențin atenția trează.
• Că am pus folie pe geamurile de la mașină, astfel încât Matei să nu fie foarte deranjat de razele soarelui și să nu fim nevoiți să acoperim geamul cu diverse atunci când soarele ardea. Peisajele din Grecia chiar i-au plăcut lui Matei iar tirurile care treceau pe lângă noi (sau noi pe lângă ele) chiar l-au ținut atent și l-au făcut să uite de jucării, pentru o vreme. De tuneluri, nu mai zic.
• Am cumpărat o măsuță pentru scaunul auto, ca aceasta Astfel, Matei s-a putut juca și cu alte jucării care îi plăceau dar cu care, fără masa respectiva, nu s-ar fi putut juca (de ex, cu o mașina).
• Am cumpărat un portbagaj pentru mașină. Acesta ne-a permis să avem căruțul cu noi și să nu fiu foarte restrictivă cu bagajele.
• Am cumpărat jucării noi, de care să fie interesat de la prima vedere, și acasă, dar am cumpărat și câte ceva de la benzinăriile la care am mai oprit. Nimic scump. Oricum, cele mai bune jucării s-au dovedit a fi sticlele de apă/suc cu care ne jucam după ce le goleam. Am luat și cu gura mai stramptă și cu gura mai largă și am făcut diverse zornăitoare. Plus că Matei are o pasiune în a fixa dopul sticlelor de plastic.
• Am descoperit cărțile cu abtipilduri multe care ne-au fost de mare ajutor în mașina. Chiar dacă Matei nu le lipea unde le era locul, a fost foarte concentrate să le dezlipească și să le lipească pe unde vroia el… iar eu am fost fericită și liberă, pentru o vreme.
• Am avut un CD cu melodiile lui preferate (și care nu sunt neaparăt de copii).
• Am făcut pauze suficiente cât Matei să se dezmorțească, să se joace puțin pe afară și să nu se simtă anchilozat.
• Am avut scutec de tip chiloțel în mașina, doar la întoarcere pentru că idea mi-a venit mai greu. Folosim scutec normal de obicei. Am schimbat copilul muuuult mai ușor cu chiloțelul.
• Am cumpărat o oliță portabilă  ca aceasta de aici foarte practică, care ocupă puțin spațiu,  din aceea cu pungă de unică folosință, ușor de utilizat oriunde. Am avut puțin emoții pentru că dacă aș fi cumpărat-o cu mai mult timp înaintea plecării, copilul ar fi avut timp să se obișnuiască cu ea acasă (așa, a văzut-o în Grecia pentru prima dată) dar am riscat și am luat-o cu mine. Și a fost foarte bine.
• Am avut haine de schimb în mașină și, după jumătatea drumului, le-am folosit, deși hainele inițiale nu erau ude sau murdare. Pur și simplu pentru o reîmprospatare 🙂
• În Grecia, am folosit o loțiune cremă pentru a preveni mușcăturile de țânțari și l-am îmbrăcat pe Matei cu haine cu mâneca lungă și cu pantaloni lungi și subțiri (doar seara). Crema asta am dat-o pe haine, și i-am mai dat puțin pe frunte și pe la gât. A funcționat pentru că ne-am întors în țară fără nicio ciupitură de țânțar.
• Pentru mâncarea lui, am ales o sursă (un restaurant) care mi s-a părut mai populat și care a avut sortimente care, lui, ii plac. După ce am avut confirmarea că restaurantul a fost în regulă (adică, Matei nu a avut probleme după prima masă), am păstrat ca sursă de hrană pentru el doar acel restaurant (asta ca să nu risc cu altele, evident).

Cred că toate acestea ne-au ajutat să avem un concediu plăcut și fără evenimente neplăcute. Sau poate a fost doar întâmplarea dar aș vrea să cred că am contribuit și noi ca părinți cu ceva.

Ce puteam să fac să fie și mai bine?

• Oboseala la drum lung e o mare problemă, iar noi am plecat deja obosiți, după o noapte cu câteva ore de somn. Asta pentru că Matei nu a avut somn, așa cum se întâmplă de obicei când trebuie să plecăm pe undeva dimineața. Ei, puteam să am mai multă grijă în ziua ce precede plecarea, să-l fentez puțin ca să fie mai obosit și să doarmă (ca doar era de așteptat că nu va dormi noaptea). Dar eu am lăsat așa lucrurile, să curgă în voia lor, fără să intervin :).
• Puteam să pregătesc niște gustări pentru drum mai simpatice (adică sănătoase și gustoase), că de’, acum chiar știu și sunt în stare să fac asta. Dar mi s-a părut că nu am timp și că de foame nu o să murim. A făcut soțul niște sandwich-uri pentru drum, cât să înlocuiască micul dejun de la ora 5 dimineața. Noroc cu mama că altfel am fi mâncat numai prostii din benzinării.
• Era bine dacă îmi luam și eu ceva haine de schimb în mașina, nu doar pentru Matei. Eu chiar am avut nevoie deoarece, în urma unui mic incident, am ajuns cu pantalonii uzi și murdari. Din nou, noroc cu mama care mi-a împrumutat ceva de la ea că altfel, aș fi întors tot bagajul cu haine cu susul în jos (ca de’, la întoarcere, bagajul nu mai este așa ordonat ca la dus) sau aș fi rămas așa murdară și l-aș fi murdărit și pe Matei saaaauuu…aș fi mers o bună parte din drum în chiloti :))).
• Puteam să fiu mai atentă la geanta mea sau puteam să nu o schimb înaintea plecării. Noi, femeile, aveam așa un fix cu schimbatul genților și atunci se produc diverse incidente, soldate cu “am uitat ceva în cealaltă geantă”. Ei bine, eu am uitat toată geanta pe o canapea la recepția hotelului din Grecia. Asta pentru că nu am fost atentă, evident și pentru că mă incomoda când mă fugarea Matei. Dar dacă aș fi avut cu mine geanta cu care sunt obișnuită să o port atunci când ies cu Matei, aș fi observant imediat că nu o am. Să ne calmăm că am recuperate-o grație faptului că angajații hotelului sunt niște oameni de nota 20. Tot stresul s-a rezumat la faptul că o săptămână și ceva nu am putut să conduc (căci permisul era în geantă) și am cardurile bancare blocate. În rest, totul e bine. 🙂

Cam atât îmi vine acum în minte.

Îți recomand și:

Despre Grădina Vlahiia, “bijuteria” autentic românească, de la Snagov

Pe curând,