De fapt, copiii noștri respiră aer otrăvit…de noi.

Primele tipuri de organizare au fost societatile “primitive”,“pradalnice” sau “ecologice”. Acestea consumau în mod nemijlocit ceea ce le oferea natura (hrana – prin cules, vânătoare, pescuit; elemente ale naturii pentru construirea locuințelor; pietre pentru unelte). Triburile acestor colectivităţi staţionau pe un teren până epuizau resursele naturale ale acestuia (în special de hrană), apoi erau nevoite să caute un nou teren, pentru a-şi continua supravieţuirea şi eventual dezvoltarea. În timp ce aceste triburi epuizau în continuare resursele de hrană ale unor noi terenuri, vechile terenuri, prin procesele naturale spontane, îşi refăceau caracteristicile lor ecologice. Acest mecanism nu mai există astăzi, iar mediul pe care îl otrăvim și căruia nu-i dăm timp să se refacă, este suportul şi izvorul vieţii.

Marea problemă este de fapt că noi, împreună cu generațiile anterioare, am scos sistemul climatic și ecosistemele din evolutia naturală. Uneori urmările sunt ireversibile pentru că epuizăm resurse până în momentul în care nu mai au posibilităţi de autoreglare şi regenerare. Asta ne diferențiază de populațiile primitive.

Te invit să citești și:  E mai simplu cu mai puține pungi de plastic, dar până ne obișnuim mai durează

Dacă vom continua să-l poluăm şi să-l distrugem așa cum procedăm de mii de ani încoace, vom pune capăt existenței umane. Oare asta merită copiii noștri? Să-și folosească ei capacitățile și abilitățile ca să găsească o modalitate de a supraviețui în locul pe care noi, părinții, l-am distrus cu bună știinta?

Dreptul la existenţă al generaţiilor viitoare nu este discutabil, și nici nu se negociază.

Nu zic că trebuie să ne sacrificăm pentru bunăstarea generațiilor viitoare dar este dreptul lor să primească aceleași șanse în a accesa resursa Pământ, o resursă unică, LIMITATĂ, pe care Dumnezeu ne-a oferit-o tuturor o singură dată, indiferent de momentul în care apărem pe această lume.

Preocuparea pentru găsirea echilibrului este vitală pentru continuarea existenței umane. Evitarea risipei, substituirea resurselor rare sau limitate, reciclarea, inovarea și invenția care să ducă la un mod de producție și de consum responsabil vor fi preocupări constante pentru copiii noștri deoarece noi nu ne lăsăm altă alternativă decât să se descurce singuri, cu prea puțin.

Da, și noi producem, și noi contribuim la zestrea pe care o vor primi generațiile viitoare însă, modul în care o facem este distructiv pentru ele, atât de distructiv încât, chiar dacă, în momentul de față, am opri toate activitățile industriale, procesul de încălzire globală ar continua în virtutea inerției, pentru că emisiile de gaze răman în atmosferă cel puțin 200 de ani de acum în colo.

În Concluzie

Copiii noștri respiră aer otrăvit de noi, parinții moderni, autoeducați, preocupati toată ziua de parenting. Asta mi se pare o problemă cruntă, despre care se discută prea puțin.

Gândiți-vă!

Te invit să citește și: Gata cu multele pungi de plastic din magazine. 1 iulie 2018 e aproape