Industria parentingului se dezvoltă așa de repede în țara noastră…Mă uit cu ochii unui om de marketing și mă minunez. Asta pentru că este la început și pentru că noi, românii, avem impresia că am suferit mult în copilărie și vezi, Doamne, încercăm să avem mai multă grijă de copiii noștri. Dorim să-i facem independenți din ziua în care s-au născut, să aibă încredere în sine și să fie empatici. Calități care se construiec în timp, în ani, dar noi vrem să le avem într-o lună, dacă se poate, în luna a doua de la naștere (că prima a fost pentru acomodare).

Industria parentingului se hrănește cu fricile tinerilor părinți, cu teama lor de neprevăzut, cu teama de a nu fi judecați de alți părinți sau de proprii copii, cu naivitatea lor, cu dorința acestora de a fi perfecți și de a crea copii perfecți.

Pentru că iși doresc să fie din ce în ce mai buni și mai doriți de copiii lor, părinții parcă iși pierd mai mult timp pentru a citi metri întregi de cărti de parenting și pentru a participa la conferințe decât petrec cu copiii lor. Iar când își găsesc timp și pentru copii, fac activitățile despre care au citit în cărtile alea care promit marea cu sarea și le fac în modul în care sunt descrise acolo….altfel cum să aibă rezultatul promis.

De aceea, la un moment dat, cred că o să avem mai mulți adulți cu probleme de comportament (aș vrea, de fapt, să zic “nesimțiți” ) decât am avut vreodată.

Și eu am fost aproape să cad în capcana lor până ce fiu-miu, în vârstă de un an atunci, mi-a aruncat de câteva ori cartea și mi-a pus o jucârie în brate. Am cumpărat o grămadă de asemenea cărți și am finalizat de citit trei (dar bune). Eu nu mai caut perfecțiunea pentru că sunt sigură că nu există. O să-i dau timp să crească și să greșească. Vom greși împreună și tot împreună vom învăîa cum să facem să ne fie bine. Să-i fie bine în relațiile cu cei din jur. Să-i fie bine și atunci când e singur.

Ceea ce mă deranjază la industria asta nebună, este că vrea să fure weekendurile. Cum să faci eveniment de parenting, vezi doamne îi înveți pe unii cum să iși crească bine copiii și să-l programezi în weekend. Cam aiurea.

Weekend-urile sunt cele mai prețioase. Atunci părinții au 2 zile în care pot petrece timp alături de copiii lor, de dimineața până seara. 2 zile întregi!!!…și nu e prea mult. Puteți să vă plimbați, să vă jucați împreună, să mergeți la cumpărături, să vedeți un film sau mai multe, să faceți trăznăi, să dansați o zi întreagă sau să dormiți. Orice ați face, important este că sunteți împreună și asta e tare bine și pentru copil și pentru părinte.

Asta a fost așa, ca o răbuvnire de nervi. Acum mi-am revenit.

Prețuiți timpul și dați-l cui merită!

La scurtă revedere,

Mama lui Matei